Anghinare, 60 cpr 11, Dacia Plant

Anghinarea este una din cele mai vechi plante cunoscute in istoria umanitatii. Originara din Etiopia, planta a fost adusa in Europa de Sud, traversand Egiptul Antic, unde a fost consemnata in desenele vechii civilizatii. Grecii si romanii utilizau anghinarea pentru tratarea icterului, dispepsiei, reumatismului si a afectiunilor urinare. in secolul al XVI-lea, in Europa era considerata o leguma ''nobila'', fiind consumata numai de catre membrii casei regale si de oamenii foarte bogati. In medicina traditionala, frunzele de anghinare erau utilizate pentru proprietatile diuretice si coleretice.
In compozitia chimica a plantei au fost identificate urmatoarele substante bioactive: cinarina, acid clorogenic, flavone (cinarozida, scolimozida, luteolina), lactone sesquiterpenice (cinaropicrina, dehidrocinaropicrina, grosheimina si cinarotriol), inulina, compusi triterpenici (lactucerol, taraxasterol), steroli (beta-sitosterol, stigmasterol), o sapogenina steroidica, taninuri, mucilagii, pectine, aminoacizi, glucide, enzime si acizi organici.