Tea tree contribuie la apărarea organismului impotriva agenţilor externi.
Cuişoarele, originare din Indonezia, işi trag denumirea de la forma mugurilor florali care se aseamănă cu nişte cuie mici. Subiecte ale scriitorilor chinezi ai dinastiei Han (266 I.Hr. - 220 D.Hr.), acestea au devenit cunoscute in Europa prin secolul IV, după care au fost comercializate din ce in ce mai intens, fiind pentru mult timp foarte scumpe. Cuişoarele sunt utilizate atat in medicina indiană Ayurveda, medicina chineză, cat şi in fitoterapia occidentală, in special pentru efectele uleiului esenţial pe care il conţin.
Lemongrass este o plantă mult utilizată in zonele tropicale, in special in sud-estul Asiei. In ţări precum India, China şi Thailanda a fost şi este utilizat ca aromatizant in băuturi, deserturi şi alte preparate culinare. Este posibil ca uleiul esenţial de lemongrass să fi fost exportat de către filipinezi deja in secolul XVII dar acest lucru a fost ţinut secret. Se crede că informaţiile privind efectele terapeutice ale plantei şi ale uleiului său esenţial s-au răspandit in 1905 cand un cercetător din Sri Lanka a achiziţionat plante pentru cultura in seră in vederea realizării unor cercetări mai amănunţite. Uleiul esenţial de lemongrass est-indian, cum se mai numeşte, provine din Malabar, Cochin, India şi Peninsula Malay. A fost oficial descris in British Pharmacopoeia din 1914, avand in compoziţie ca aldehidă principală citralul, acesta fiind in proporţie de 70 - 85%.
Melaleuca este un gen de arbuşti şi arbori din familia Myrtaceae. Există 236 specii descrise de Melaleuca, toate acestea crescand in Australia. O specie binecunoscută de Melaleucă, tea tree, (Melaleuca alternifolia), este remarcabilă pentru uleiul său esenţial, produs şi comercializat in prezent la scară comercială şi utilizat in special intr-o serie de produse cosmetice cu calităţi antiseptice. Timp de mii de ani, aborigenii australieni foloseau frunzele in scopuri medicinale; zdrobindu-le, ei obţineau un mudpack cu calităţi antiseptice şi antifungice. Numele de "arbore de ceai" a fost dat in 1770 de către exploratorul britanic, căpitanul James Cook alături de echipajul său. Echipajul a folosit iniţial frunzele pentru ceai, dar le-a utilizat şi amestecate cu frunze de molid pentru a produce o bere. Proprietăţile medicinale ale arborelui Melaleuca alternifolia au fost necunoscute in afara popoarelor australiene aborigene pană la inceputul anilor 1920. In acest moment, un chimist australian, Dr. Arthur Penfold, a studiat proprietăţile sale antiseptice, descoperind atunci că uleiul esenţial extras Melaleuca alternifolia a fost de 12 ori mai puternic decat acidul carbolic, antisepticul utilizat in acele timpuri. Printre numeroase alte componente active, uleiul conţine terpinen şi cineol.
